După ce a câștigat premiul Nobel pentru Pace, Malala Yousafzai s-a bucurat de o necontenită atenție din partea întregii lumii; desigur, și înainte de aceasta, ochii presei, comisiilor și spațiului public global au fost ațintiți către povestea ei. E și firesc, ororile unui război, supraviețuirea, morala, schimbarea, dislocarea identitară a statutului de refugiat și vocea unui copil nu pot decât să atragă atenția.

Subiect prea actual și deopotrivă sensibil chiar în timp ce scriu acest text, războiul modifică fundamental viața de zi cu zi a celor ce îl întâlnesc în propriul lor destin. Malala Yousafzai este un argument în acest sens. Povestea supraviețuirii ei în fața  unui atac chiar în autobuzul ce o ducea la școală și maturitatea cu care a argumentat necesitatea educației fetelor în Pakistan, și în partea aceea de lume în general, au influențat decisiv și apariția unor cărți – mărturie a acestor experiențe. Suntem dezrădăcinate este una dintre aceste cărți în care sunt adunate poveștile mai multor refugiate; întâlnim o Maria, o Zaynab, Sabreen, Ajida – nume în spatele cărora se află experiențe atât de puternice, încât pentru confortul propriului cotidian, par de neînțeles.

De aceea, întâlnirea cu aceste povești poate să (între)deschidă ușa empatiei, a toleranței și a gândului liber, poate să inspire și să resemnifice cuvinte precum: refugiu, adăpost, zgomot, libertate, rădăcini, criză, granițe.