În anul 1946, la București are loc expoziția Infra-noir, prilej pentru grupul suprarealist de la București, format din Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Teodorescu și D. Trost de a lansa manifestul suprarealist Infra-noir, care îl va face pe Andre Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la București”. Iar peste ani și ani, când grupul se va fi destrămat și Gellu Naum avea să rămână singurul suprarealist român, același Breton va afirma despre el că este „ultimul suprarealist adevărat”. Sunt două afirmații cu greutate care certifică cât de apreciat a fost Gellu Naum de către fondatorul suprarealismului din Franța. Faptul că în România, cel puțin în epoca anilor de război și mai apoi a socialismului, opera sa era luată drept o nebunie, o sminteală sau eventual o joacă, rămâne altă discuție. Din fericire însă, în anii săi din urmă, Gellu Naum a reușit să se facă înțeles sau mai bine spus iubit și în patria sa, în jurul său formându-se un frumos grup de artiști și scriitori români, care ulterior, dincolo de faptul că au dus mai departe spiritul suprarealismului naumian, au avut grijă ca memoria maestrului lor să dăinuie cât mai mult.

Cea mai recentă realizare a Grupului de la Comana este editarea unui al patrulea volum în seria de Opere dedicată lui Gellu Naum, publicată la editura Polirom. Volumul, intitulat VARIA, este îngrijit de Simona Popescu, Sebastian Reichmann și Dan Stanciu, fiind prefațat de aceeași Simona Popescu, și conține trei secțiuni majore: Texte colective, Interviuri și Corespondență, încheindu-se cu o Anexă, conținând la rândul ei texte inedite. După mărturia editorilor, acesta ar fi ultimul volum din serie, în el regăsindu-se toate textele ce poartă semnătura și amprenta lui Gellu Naum, și care întregesc imaginea pe care cititorii trebuie să o aibă despre acesta. Într-adevăr, îl descoperim aici mai bine pe omul Gellu Naum, militantul, revoltatul, reacționarul, visătorul (supra)realist, mediumul sau misticul, dar cu asupra de măsură descoperim Prietenul și omul capabil de o iubire fără margini față de soția sa, Ligia Naum, cea care i-a inspirat și personajul Zenobia, și tot odată cel mai frumos roman de dragoste care s-a scris vreoată în cultura română.