„Ivan Denisovici supraviețuiește și datorită muncii cumplite la care este supus. Activitatea fizică brutală nu lasă loc amintirilor, nici gândurilor pline de regret. În lagăr, munca salvează și chinuie deopotrivă.(...) Lumea lui Aleksandr Soljenițîn este una care arată cât de mari sunt limitele naturii umane, și că suferința care poate nimici sufletul, nu face decât să-l desăvârșească și cumva, să-l salveze.”

„Într-o alură comică, chiar tragi-comică, cotidianul pare mai ușor de suportat, iar normalizarea este unul din lucrurile care contribuie la menținerea sănătății psihice a societății. Avem de-a face cu o ironie inteligentă față de situații aparent banale scufundate într-un ușor penibil, totul sub bagheta unui destin oarecum stupid, adesea foarte apropiat de realitate; iar simbolistica sub alura căreia se desfășoară totul încarcă afectiv și te face să nu lași cartea din mână.”