Alexandr Soljeniţîn

Romancier şi istoric rus, Alexandr Soljeniţîn s-a născut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. În 1945 a fost arestat pentru că scrisese o scrisoare în care îl critica pe Stalin şi a petrecut opt ani în închisoare şi în lagăre de muncă forţată, apoi încă trei ani în exil. Reabilitat în 1956, i s-a permis să se stabilească la Riazan, unde a devenit profesor de matematică şi a început să scrie.

Nuvela O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată în 1962, îi aduce notorietatea. Continuă să scrie romane şi povestiri, care circulă însă în samizdat sau sunt publicate în Occident. În 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatură, dar refuză să se ducă la Stockholm să-l primească, de teamă că nu i se va mai permite să se întoarcă în ţară.

La apariţia, în 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este vehement atacat de presa sovietică, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trădare şi exilat. În decembrie îşi ia în primire premiul. Din 1975 se stabileşte în Statele Unite, unde continuă să scrie, abia în 1990 recăpătându-şi cetăţenia rusă. A murit la Moscova, pe 3 august 2008.

Alte cărţi: Primul cerc (1968), Pavilionul canceroşilor (1968), August 1914 (1972), Viţelul şi stejarul(1975), Lenin la Zürich (1975), „Problema rusă“ la sfârşitul secolului XX (1994), Grăuntele căzutîntre două pietre de moară (1998), Rusia sub avalanşă (1998) etc.