Știam că la un moment dat Olanda a fost cuprinsă de o manie legată de lalele datorită romanului Laleaua neagră. Dar foarte multe detalii nu știam. Trebuie să recunosc că în momentul în care am văzut cartea lui Mike Dash am fost foarte curios să aflu mai multe despre eroii din povestea lui Alexandre Dumas și despre cât de reală a fost acea lalea neagră care a făcut subiectul cărții.
Deși motivul pentru care am ajuns eu la acest volum s-ar putea să pară infantil, mă bucur enorm că până și o lectură din copilărie m-a făcut să ajung la studiul lui Dash.
Istoria lalelei în lume și mai ales în Europa este redată alături de foarte multe alte detalii care mai de care mai interesante, numai bune de păstrat în sertărașul de stocat informații pentru concursuri gen Vrei să fii miliardar.
Mania lalelelor, deși este o carte despre un dezastru economic și financiar, se citește ca pe o poveste despre o seamă de oameni duși cu pluta care au luat-o razna după niște flori. E puțin exagerat, dar cam asta este impresia cu care rămâi după ce afli de ce au fost în stare să facă olandezii anilor 1630.
Un volum plăcut, interesant cu foarte multe picanterii de la curtea sultanilor otomani și din grădinile horticultorilor olandezi, dar și cu date foarte interesante legate de valoarea extraordinară pe care un bulb de lalea a atins-o în anii marii manii.
A, da, era să uit: din păcate, se pare că nu a existat niciodată o lalea neagră...
Și aceasta este și singura dezamăgire pe care mi-a adus-o cartea.
