Malala era o fetiță obișnuită din Pakistan, care de mică și-a dorit să schimbe lumea. La început era convinsă că pentru asta ar fi nevoie de o magie. Drept pentru care visa în fiecare noapte să capete un creion magic cu care să deseneze o lume mai bună ce ar prinde viață sub mina creionului. Firește că nu a primit niciodată un astfel de creion. Dar dorința de a face o lume mai bună a rămas la fel de vie. Iar când talibanii, invadând țara, au interzis fetelor să mai meargă la școală, a știut că este momentul să facă ceva concret pentru visul ei. Prinzând curaj, a început să scrie postului de radio BBC Urdu despre abuzurile talibanilor, astfel încât povestea a ajuns foarte repede pe mesele de dezbatere ale tuturor forurilor internaționale pentru respectarea drepturilor omului, care au intervenit cu tact și au rezolvat problema. Pentru curajul său și pentru influența pe care a avut-o în schimbarea mentalităților și a modului de viață din societatea sa, a primit în anul 2014, premiul Nobel pentru Pace.
Povestea Malalei este în primul rând una despre curaj. Despre curajul de a visa, de a nu îți abandona visul, nici măcar atunci când pare din ce în ce mai de neatins, dar mai ales, de a lupta cu toate resursele de care dispui pentru realizarea visului tău. În cazul ei, resursele au fost educația primită și puterea cuvântului scris și rostit. Sunt „arme” la îndemâna tuturor. Poate cel mai la îndemână. Totul este să înțelegi că doar prin educație, prin învățare și printr-o atitudine responsabilă asupra vieții, îți poți îndeplini visul, oricare ar fi acela, ba chiar poți schimba lumea într-una mai bună.
