Unul dintre cele mai bune romane ale secolului trecut, Lolita  și-a impresionat cititorii prin sistemul de conexiuni asemenea unui puzzle și a tehnicii punerii în abis a persoanjului masculin Humbert Humbert.

Vladimir Nabokov a creat o poveste subversivă la prima vedere, despre o adolescentă (sau mai de grabă nimfetă) care nu știa să-și exprime sentimentele de iubire față de cei din jur. De aici pornește călătoria inițiatică a Lolitei care trece de la iubirea platonică față de actorii ei preferați din filme la pseudo-iubirea față de Humbert, un bărbat matur ce flirta cu mama ei. Plecarea ei în tabără cât și excursia prin toată țara din motel în motel îi modelează nimfetei perspectiva asupra sexualității ei. Cât despre tatăl vitreg, atașamentul față de fată s-a datorat în special unei imagini din trecut a primei iubiri pe care și-a proiectat-o involuntar când a văzut-o prima dată pe Lolita.

Caracteristicile nabokoviene sunt redate cel mai bine în finalul cărții, unde imaginarul suprarealist din mintea lui Humbert pune stăpânire pe rațiunea sa și-l dezumanizează total.