Romanul Interior zero al Laviniei Braniște a apărut în 2016 la editura Polirom, Iași, în colecția Ego. Proză. Autoarei i-au fost publicate până acum romanul Sonia ridică mâna (2019) și două volume de proză scurtă: Cinci minute pe zi (2011) și Escapada (2014).
Cristina, protagonista romanului, este puțin trecută de vârsta de 30 de ani. Ea provine dintr-un orășel mic, de provincie, dar s-a mutat de câțiva ani buni la București. Aici, în ciuda studiilor lingvistice pe care le-a finalizat, Cristina este secretară într-o firmă de proiectare pentru inginerie civilă. Optează pentru acest job deoarece îi asigură o situație materială decentă, spre deosebire de cea pe care ar fi putut-o avea dacă ar fi lucrat în domeniul culturii. Nu este totul, însă, numai lapte și miere: șefa ei o terorizează prin nenumărate sarcini care presupun ore suplimentare de muncă, dar și prin atitudinea ei extrem de ostilă. Nici pe plan personal, Cristina nu este cea mai norocoasă persoană din lume: locuiește singură, în garsonierele închiriate pe care le tot schimbă la câțiva ani, are un fel de iubit care locuiește în Cluj și care nu vrea să se implice în nimic serios, mama ei, cea care a crescut-o singură, e plecată de mulți ani în Spania la muncă, iar Otilia, singura ei prietenă apropiată, nu e genul de persoană pe care să te poți baza atunci când ai nevoie.
Observăm astfel cum într-o lume care se vrea liberală și capitalistă, exită un singur element fondator al acestei ideologii care funcționează negreșit: individualismul. Zidurile dintre oameni sunt atât de puternice, încât lectura romanului îți dă impresia că fiecare personaj trăiește (se complace?) într-un soi de nevroză personală care îi limitează excesiv apropierea de ceilalți.
În ceea ce privește titlul cărții, cred că prin numirea postului telefonic al Cristinei din cadrul firmei interior zero, Lavinia Braniște reușește să potențeze caracterul alegoric al acestei sintagme, oferind nivelului său simbolic o realitate concretă. Putem imagina o semnificație abstractă a titlului care derivă din alienarea personajelor și golirea de esență a relațiilor interumane din universul ficțional. Interacțiunile dintre oameni devin în acest text acte de suprafață, superficiale, lipsite de sens. Ceea ce contează cu adevărat, ceea ce avem în interiorul nostru (în minte sau în suflet, în funcție de accepțiunea fiecăruia) este redus la minimum în aceste relații – cu alte cuvinte, la zero.