Franz, un tânăr bolnav, se plimba prin parc împreună cu iubita sa, Dora. La un moment dat cei doi întâlnesc o fetiță care plângea pentru că își pierduse păpușa. Înduioșându-se, Franz inventează pe loc o poveste și-i spune fetei că păpușa ei nu a dispărut, ci a plecat într-o călătorie, de unde i-a trimis acesteia o scrisoare, prin intermediul lui, pe care însă i-o va citi a doua zi. Astfel, fetița s-a mai liniștit. În ziua următoare, Franz i-a citit fetiței prima scrisoare a păpușii. Prima dintr-un lung șir de scrisori prin care păpușa îi povestește celei mici, viața ei din misterioasa călătorie. Corespondența va înceta doar când Franzse se va simți complet sleit de puteri, dar nu mai înainte ca fetița să se fi transformat într-o adolescentă pregătită să-și ia propria viață în mâini.
Tânărul bolnav ce a ținut să aline suferința fetiței din parc era nimeni altul decât scriitorul Franz Kafka. Scrisorile păpușii nu s-au păstrat. Povestea aceasta este însă cu totul adevărată, ea fiind consemnată atât de Dora, în amintirile ei, cât și de un bun prieten al acestuia, și transmisă lumii întregi ca o mărturie a atașamentului lui Kafka față de copii.
