Toți caii regelui de Kurt Vonnegut este o proză scurtă publicată în 1951, pe care o putem regăsi în volumul de povestiri Bun venit printre maimuțe (ed. Humanitas Fiction, 2019, trad. Alexandra Coliban). Textul reprezintă un scurt thriller psihologic și urmărește un grup de 16 americani care, în urma unei aterizări forțate, se regăsesc pe țărmul asiatic. Aceștia sunt captivi, afându-se la mila lui Pi Ying, șeful unei gherile comuniste care controlează teritoriul, și a maiorului Barzov, asociatul rus al conducătorului asiatic. Colonelul Kelly, liderul grupului de soldați americani, este înștiințat de Pi Ying că singura șansă prin care colegii și familia sa vor fi lăsați în libertate este ca cei doi să joace o partidă de șah din care militarul să iasă învingător. Jocul sadic al asiaticului nu se oprește aici, miza fiind mult mai mare de atât: piesele lui Kelly nu vor fi cele normale ale jocului de șah ca în cazul lui Pi Ying, ci vor fi însăși corpurile colegilor și ale familiei sale (soția sa Margaret și cei doi băieți gemeni ai acestora, Jerry și Paul, în vârstă de zece ani). Mai mult decât atât, de fiecare dată când colonelul va pierde o piesă, persoana care joacă rolul acesteia va fi ucisă. Kelly însuși va fi nevoit să ia poziția regelui alb, pentru a da rivalilor certitudinea că va rezista până la finalul jocului. Soția lui se va afla pe poziția reginei, iar cei doi fii ai lor pe pozițiile cailor în jocul de șah. Odată început jocul, Kelly observă faptul că singurul lucru pe care Pi Ying îl urmărește nu este de a câștiga jocul, ci de a ucide cu cruzime cât mai mulți dintre oponenții săi.
Ceea ce m-a intrigat în mod deosebit în nuvela lui Vonnegut este modul în care acest se folosește de imaginea jocului de șah ca metonimie a războiului. Faptul că cei doi jucători sunt exponenții a două ideologii politice diferite: capitalismul pentru colonelul Kelly și comunismul pentru Pi Ying. Evenimentele petrecându-se în plin Război Rece, apartenența ideologică a actanților nu este de trecut cu vederea. Nu este de ignorat nici faptul că partida este jucată de strategi militari. Felul în care cele două tipuri de a înfrunta armatele inamice sunt prezentate în cazul lui Kelly împotriva lui Ying este grăitor: strategul american cu sânge rece, care face fiecare mișcare în mod calculat, asumându-și sacrificii greu de imaginat pentru a evita înfrângerea totală, pus în fața tiranului avid după sânge, care face mișcări sub puterea momentului și a dorinței de a extermina fizic adversarul, dar fără a fi atent la posibilul contraatac al acestuia.
Consider că povestirea este una reușită deoarece, în ciuda faptului că se întinde pe doar aproximativ 20 de pagini, reușește să creeze un scenariu intrigant, plin de suspans și forță epică, trezind interesul cititorului, indiferent de natura lui. Deși la prima vedere ar părea un text simplist, destinat unui lector neavizat, care citește „pentru a ști ce se întâmplă la final”, cred că nuvela are numeroase nuanțe și subtilități care ar putea mulțumi până și pe cel mai avizat dintre cititori.
