Sculptorul Constantin Brâncuși este unul dintre românii, nu puțini la număr, care au reușit să schimbe fața lumii prin opera sa. Datorită operelor sale și a stilului său unic prin care urmărea să redea nu forma, ci esența lucrurilor, el este astăzi considerat în unanimitate unul dintre fondatorii conceptului de artă modernă ce a înlocuit vechea formă de artă, bazată în linii mari pe ideea de a reda cât mai fidel realitatea. Dar, mai puțin cunoscut este astăzi, momentul și maniera în care a luat naștere însuși termenul de artă modernă. În luna martie a anului 1928, Brâncuși trebuie să meargă în Statele Unite ale Americii pentru a expune într-o galerie de acolo o parte din operele sale. Numai că, vameșii americani, fie prea scrupuloși, fie doar ignoranți, i-au considerat operele drept simple obiecte industriale și i-au aplicat taxele vamale aferente. Acest fapt l-a iritat atât de tare pe Brâncuși încât a dat în judecată Statele Unite, care, în urma unui proces, la rândul său, modern, au recunoscut că „obiectele” puse în dicuție, printre care și „Pasărea în spațiu”, prin care Brâncuși reușise să redea ideea de zbor, sunt opere de artă modernă, autorul lor fiind despăgubit corespunzător.
Peste ani, dramaturgul francez Eric Vigner a pus în scenă acest proces, adaptând scenariul chiar după stenogramele originale ale procesului din 1928. Spectacolul a fost montat și în România, la Teatrul Odeon, în stagiunea 2016–2017, cu un adaos inedit: redarea artistică a infamei ședințe a Academiei R.P.R. din 1951, prin care aceasta respingea operele lui Brâncuși, catalogate atunci drept „artă burgheză, decadentă”. Volumul de față cuprinde textul piesei de teatru a lui Eric Vigner, o serie de fotografii realizate în timpul reprezentației românești, un dialog între autorul piesei și teatrologul român George Banu, precum și un eseu al aceluiași George Banu, în care acesta rememorează toate episoadele ce-l leagă de opera și personalitatea lui Constantin Brâncuși.
