Eric Weil, născut la Parchim (Marele Ducat de Mecklenburg-Schwerin) la 8 iunie 1904 și decedat la Nisa la 1 februarie 1977, a fost un filosof francez de origine germană. A studiat medicina și filosofia la Hamburg și Berlin. După teza sa de doctorat despre Pomponazzi, în 1928, condusă de Ernst Cassirer, și-a continuat cercetările despre Renaștere, în special despre Marsilio Ficino. În 1933, când Hitler a venit la putere, a părăsit Germania, stabilindu-se în Franța, unde a rămas până la moartea sa. La Paris, a participat, printre altele, la seminarul despre Hegel al lui A. Kojève.
Weil a lăsat posterității lucrări importante: Hegel et l’État (1950), Logique de la philosophie (1950), Philosophie morale (1961), Problèmes kantiens (1963), precum și o serie de eseuri și conferințe. Unele sunt adunate în volum: Essais et conférences (1970/1971 — două tomuri), Eseuri despre natură, istorie și politică (apărută în limba română la Pandora M, 2003).
