Viorica Huber(Rogoz) s-a născut la Timișoara pe 5 aprilie 1927. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie în 1950, când deja debutase ca scriitoare cu volumul de povestiri Schițe (1943). A lucrat ca asistent și lector la Universitatea din București (1950–1957) și a fost cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române. A semnat numeroase scenarii de film pentru copii și piese de teatru radiofonic, premiate în țară și în străinătate. Scrierile literare din această perioadă au ca numitor comun interesul pentru basm și alte forme ale literaturii populare. În 1960 a publicat volumul Basme țigănești, in terzis imediat după apariție din cauza schimbării politicii oficiale privind minoritățile. Cartea a fost reeditată abia în 1977 și a câștigat Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 1970 văzuse lumina tiparului romanul Vlad, fiul Dracului (devenit apoi Drăculeștii), oferind o imagine inedită a personalității lui Vlad Țepeș.
Din scrierile științifico-fantastice ale autoarei se remarcă volumele Eu și bătrânul lup de stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) și Să nu afle Aladin (1981), ultimul fiind premiat la Concursul European de Literatură pentru Copii, Padova, 1982, precum și de Asociația Scriitorilor din București.
În 1985 s-a stabilit în Germania, fiind urmată și de soțul său, scriitorul Adrian Rogoz.
