Vilém Flusser s-a născut la Praga în 1920, unde şi-a început studiile de filosofie în 1938. A emigrat împreună cu viitoarea sa soţie Edith în 1939, după ocupaţia nazistă, întîi la Londra, stabilindu-se apoi la São Paolo în 1941, unde a combinat cercetările filosofice cu munca salariată, devenind pînă în 1961 managerul unei fabrici de transformatoare. În 1963 a devenit profesor de filosofia comunicării la Universitatea São Paolo. În contextul guvernării militare din Brazilia, în 1972 a emigrat din nou, în Italia, susţinînd numeroase conferinţe ca profesor invitat în Europa şi în Statele Unite. Din 1981, soţii Flusser s-au stabilit în Provence, Franţa.
Vilém Flusser a decedat în 1991 în urma unui accident de maşină survenit la scurt timp după ultima sa conferinţă, susţinută la Praga.
Printre lucrările sale principale se numără: Lingua e Realidade (1963), A história do diabo (1965), Da religiosidade (1967), La force du quotidien (1972), Le monde codifié (1972), Natural:mente (1979), Pósthistoria (1982).
Dintre cărţile sale, în limba română a mai apărut Pentru o filosofie a fotografiei, traducere de Aurel Codoban, Idea Design & Print, 2003.
