Val Butnaru

Val Butnaru (n. 1955, în Chișinău) este absolvent al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității de Stat din Moldova. A scris peste 20 de piese de teatru, care au fost montate la Chișinău, București, Sibiu, Constanța. Printre cele mai importante opere se numără „Procedeul de jiu jitsu” (1981), „Apusul de soare se amână” (1982), „La Veneția e cu totul altfel” (1989), Iosif și amanta sa” (1993), Saxofonul cu frunze roșii (1997), „Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele” (1999), „Șase autori în căutarea unui personaj” (2001), „Fotografi și clovni invizibili” (2005), „Avant de mourir” (2007), „Scrisorile pierdute de I.L.C. ” (2008).

După aproape 30 de ani de dramaturgie, Val Butnaru scrie primul său roman, „Cartea nomazilor din B.” (2010), apoi publică „Negru și Roșu. 1930 2056” (2016), „Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu” (2017), dilogia „Manuscrisul lui Zograf – soția lui Faust, desperado.com” (2020) și „Hipnotic” (2021). Începând cu anul 1989, activitatea literară a lui Val Butnaru este recunoscută prin diferite premii naționale precum Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai bună piesă (1989, 1999), Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993), Premiul revistei „Convorbiri Literare” (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011), Premiul Opera OMNIA al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2018), cel mai recent fiind Premiul Național pentru Literatură (2019).