Thomas Hobbes (1588-1679), considerat unul dintre principalii fondatori ai filosofiei politice și ai științei politice moderne, s-a născut în Malmesbury, comitatul Wiltshire, Anglia.
După ce și-a încheiat studiile la Magdalen Hall, Oxford, în 1608, a devenit preceptorul unuia dintre fiii lordului Cavendish de Hardwick, care avea să devină mai apoi conte de Devonshire, legătura sa cu această familie fiind de lungă durată.
Primele sale studii s-au centrat pe clasici, traducând Războiul peloponesiac de Tucidide, în 1628. La scurt timp, Hobbes a început să fie interesat de știință și de filosofie, interes stimulat mai ales de călătoriile de lungă durată în Europa, unde a avut ocazia să cunoască figuri importante ale vremii, printre care Galilei și Descartes. Lucrul acesta l-a condus la marele său proiect de formulare a unei științe politice care avea să aibă ca efect, pe lângă crearea altor opere (precum The Elements of Law, De homine, De cive și De corpore), publicarea capodoperei sale Leviatanul, în 1651. La vârsta de optzeci și patru de ani, Hobbes a compus o autobiografie în versuri, iar în următorii trei ani a tradus Odiseea și Iliada lui Homer. Pe lângă filosofia politică, Hobbes a adus contribuții într-o diversitate de alte domenii, printre care istoria, geometria, fizica gazelor, teologia, etică, filosofia limbajului și a minții.
