Thomas Hardy s-a născut în 1840, în Higher Bockhampton, un cătun din comitatul Dorset, în familia unui zidar şi constructor. Părăseşte şcoala la 16 ani pentru a deveni ucenicul unui architect local, apoi studiază arhitectura la Dorchester şi ulterior la Londra, la King’s College, unde este premiat de prestigioasele Royal Institute of British Architecture şi The Architectural Association. Câţiva ani mai târziu se întoarce în Dorset şi se dedică scrisului. Primul său roman, Desperate Remedies (Remedii disperate), apare în 1871, urmat de A Pair of Blue Eyes (Doi ochi albaştri, 1873) şi Far from the Madding Crowd (Departe de mulţimea dezlănţuită, 1874), prima lui scriere importantă. Renunţă definitiv la arhitectură şi, pe parcursul următorilor douăzeci şi cinci de ani, publică zece romane, caracterizate de el însuşi ca „romane de caracter şi împrejurări”, în care îşi expune viziunea fatalistă asupra vieţii umane, aflată sub influenţa unui Destin nemilos. Printre acestea se numără: The Return of the Native (Întoarcerea băştinaşului, 1878), The Trumpet Major (Gornistul regimentului, 1880), Two on a Tower (Doi pe un turn, 1882), The Mayor of Casterbridge (Primarul din Casterbridge, 1886), Tess of the d’Urbervilles (Tess d’Urberville, 1891), Jude the Obscure (Jude Neştiutul, 1894). În 1897, după ce romanul The Well-Beloved(Cel preaiubit) este primit fără entuziasm de critică, renunţă să mai scrie romane. În 1898 publică primul său volum de poezii, Wessex Poems and Other Verses (Poezii din Wessex şi alte versuri), o colecţie de poezii scrise de-a lungul a 30 de ani, urmat de alte câteva volume de versuri, o culegere de nuvele şi povestiri (1913) şi The Dynasts (Suveranii), o dramă epică în trei părţi dedicată războaielor napoleoniene.

Moare în 1928; cenuşa lui este depusă la Westminster Abbey, în faimosul Colţ al Poeţilor, în vreme ce inima sa este îngropată în cimitirul bisericii Stinsford, alături de soţia lui Emma.