Sfânta Tereza de Ávila a trăit în Spania secolului al XVI-lea și a avut o activitate foarte vastă atât în plan concret - ca fondatoare de noi mănăstiri carmelitane –, cât și în plan spiritual, ca ascetă și mistică desăvârșită. Supusă privirii exigente a Inchiziției, controversată și puțin înțeleasă în vremea sa, datorită limbajului simplu și direct cu care scrie, a cuvintelor provenind direct din suflet, din trăirea nemijlocită a comuniunii cu Cel Răstignit, la care ne îndeamnă peste veacuri să „ațintim mereu ochii”, Sfânta Tereza de Ávila lasă umanității o mărturie neprețuită de smerenie, lumină interioară și credință.