Stelian Dumistrăcel (n. 19 august 1937, Zvoriştea, Suceava) este, din 1958, cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Filialei Iaşi a Academiei Române. De la înfiinţarea (în 1996) a Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, susţine ca profesor cursuri de limba română (fonetică, gramatică, vocabular) şi de stilistică şi retorică, din perspectiva pragmaticii comunicării. A mai publicat, în domeniile sociolingvisticii, pragmaticii şi discursului public: Influenţa limbii literare asupra graiurilor dacoromâne (1978, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Lupta în jurul literei â şi demnitatea Academiei Române (1993), Eugen Coşeriu: Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică (editor, 1994), Sate dispărute – sate ameninţate (1995, Premiul pentru cercetare al revistei Cronica), Ancheta dialectală ca formă de comunicare (în colaborare, 1997), Pînă-n pînzele albe. Expresii româneşti. Biografii – motivaţii (ediţia întîi, 1997; ediţia a doua, 2001), Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcţionale (2006), Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media (2006), Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii (ediţia întîi, 1980; ediţia a doua, 2011). În 2017, Asociaţia Studenţilor Jurnalişti din Iaşi i-a dedicat Împotriva derivei. Volum omagial Stelian Dumistrăcel 80. Cu 30 de scrisori ale omagiatului către revista „Timpul” (Editura Adenium).
