Grigorie de Nyssa se naște în 335 la Neocezareea din Pont, într-o familie creștină bogată și de ascendență nobilă. Studiază timp de cîțiva ani retorica la Cezareea, pentru cîteva luni (în 357) chiar sub conducerea fratelui său, Vasile cel Mare. Grigorie alege inițial o carieră de retor la Cezareea, în contextul abrogării de către împăratul Jovian a interdicției, pentru creștini, de a profesa ca retori. În 371 Grigorie devine episcop de Nyssa, la insistențele fratelui său Vasile. Este exilat, între 375 și 378, de împăratul Valens pentru o presupusă proastă administrare de fonduri. În 381 participă la al doilea sinod ecumenic la Constantinopol, unde joacă un rol important. În edictul ratificat de împăratul Teodosie, Grigorie este menționat ca unul dintre reperele ortodoxiei în dioceza civilă a Pontului. Moare în 394 sau 395, după ce participă la un sinod în Constantinopol.
Opere (selecție): Împotriva lui Eunomie, Marele cuvînt catehetic, Viața lui Moise, Omilii la Cîntarea Cîntărilor.
