Samuel Butler (1835−1902) s-a născut în Langar, Nottinghamshire, într-o familie de clerici. Acela care avea să devină unul dintre cei mai iconoclaști autori victorieni și care avea să inspire scriitori dintre cei mai diverși, de la G.B. Shaw la E.M.Forster și de la D.H. Lawrence la James Joyce și Aldous Huxley nu a avut deloc o carieră literară în adevăratul sens al cuvântului, probabil pentru că, fiind un gânditor original și profund, i-a fost imposibil să se înregimenteze într-o grupare literară, nefăcând parte din nicio coterie și neputând fi descris ca aparținând niciunui sistem, niciunui curent literar. În plus, literatura a reprezentat doar una dintre pasiunile sale, căci a fost, totodată: pictor, compozitor – Gavote, menuete, fugi și alte scurte compoziții pentru pian (1885), Narcis (1888), Ulise, un oratoriu (1888) −, traducător – Iliada (1898), Odiseea (1900) −, pasionat cercetător amator al teoriilor evoluționiste de început – Viață și obicei (1878), Evoluționismul, vechi și nou... (1879), Memorie inconștientă (1880), Norocul sau șiretenia... (1887) −, teolog – Dumnezeu cel știut și cel neștiut (1909) −, critic literar – Autoarea Odiseei (1897), Sonetele lui Shakespeare reconsiderate (1899), Umorul lui Homer și alte eseuri (1913) −, dar și critic de artă – Alpii și sanctuarele din Piemont (1881), Ex voto (1888).
Cele mai importante lucrări ale sale, acelea care i-au adus gloria, fie ea și postumă, rămân însă scrierile sale literare, pline de forța de a critica societatea victoriană în modalități pline de satiră amară și sarcasm. Acestea aveau să îl ridice la statutul de autor filozofic și veșnic paradoxal: Erewhon (1872), Erewhon revizitat douăzeci de ani mai târziu (1901) și Rânduiala firii (1903).
