Richard Phillips Feynman s-a născut la New York în 1918. Din copilărie, înzestrările sale excepţionale s-au manifestat în pasiunea pentru experimente şi în capacitatea de a descoperi pe cont propriu matematica. A studiat la Institutul Tehnologic din Massachusetts şi la Princeton.
În timpul războiului, la Los Alamos, a participat la Proiectul Manhattan pentru construirea bombei atomice. După război, a predat la Universitatea Cornell, apoi, din 1951, la Institutul Tehnologic din California.
Principala sa contribuţie în fizică a fost elaborarea metodei integralelor de drum, care i-a permis să formuleze o teorie deopotrivă riguroasă şi intuitivă a electrodinamicii cuantice şi pentru care a primit în 1965 Premiul Nobel (împreună cu Julian Schwinger şi Sin-Itiro Tomonaga).
Preocupările sale au cuprins un spectru uimitor de larg: fizica particulelor elementare, proprietăţile heliului lichid, informatică, biologie, muzică, desen.
Cunoscut pentru nonconformismul lui printre fizicieni, a dobândit şi o celebritate publică în 1986, când a explicat pe înţelesul tuturor cauzele dezastrului navetei Challenger.
A murit în 1988.
