Petre Bellu

Petre Bellu face Școala de Arte și Meserii în Roșiorii de Vede, apoi își lasă familia și vagabondează, oprindu-se prin 1911 la Bucureşti, unde învaţă şi profesează tâmplăria.
Câteva articole îi apar în presa socialistă, apoi, în 1929, debutează, în „Foaia tinerimii” cu povestea Gheorghe Bolboacă.
Debutează în volum cu Apărarea are cuvântul (1934).
Publică alte volume şi colaborează cu articole literare şi sociale, cu amintiri, interviuri, proză la „Rampa”, „Gazeta”, „Facla”, „Tempo”, „Raza literară”, „Tribuna” şi multe altele.
Ca ziarist la „Gazeta refugiaţilor”, „Informaţia zilei”, „Drapelul” şi „Era nouă”, el vizează diferite aspecte ale vieţii sociale şi literare, apără interesele celor mulţi. 
Romanul Apărarea are cuvântul a provocat reacţii extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoţită de critici dure, pline de invective.
Cartea a fost tradusă în limbile bulgară, maghiară, franceză, spaniolă, turcă, engleză.