Ovidiu Nimigean (n. 19 iulie 1962, Năsăud) a publicat poezie (Scrieri alese, 1992; Week-end printre mutanți, 1993; Adio, adio, dragi poezii, 1999; Planeta zero, 2001; Nicolina Blues, 2007, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Mişcarea literară, nominalizare la Premiul revistei Cuvîntul şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Nanabozo, 2014, Premiul USR Sibiu, Premiul Cenaclului Republica Chişinău; Nu-ți garantează nimeni nimic, 2014, antologie), proză (Mortido, ed. I, 2003, Premiul Național de Proză al Ziarului de Iaşi, ed. a II-a, 2013; Rădăcina de bucsau, ed. I, 2010, Premiul USR Sibiu, premiile revistelor Observator cultural, Transilvania şi Tiuk! şi Premiul Național pentru Roman, acordat în cadrul Colocviilor romanului românesc contemporan de la Alba Iulia, ed. a II-a, 2015), critică şi publicistică (Inerții de tranziție, altruisme & bahluviuni literare, feat. Flori Stănescu, 2006). Este coautor la Cartea roz a comunismului (2004) şi la Dicționarul limbajului poetic eminescian (2005). A fost selectat în antologiile Grenzverkehr. Literarische Streifzüge zwischen Ost und West (2006), O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (2007), New European Poets (2008), The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (2011), Moods & women & men & once again moods (2015), 10.000 de semne/10,000 Characters (2016), Das Leben wie ein Tortenboden. Neue Rumänische Prosa (2018). Traduceri: H.I. Marrou, Teologia istoriei (1995, împreună cu Gina Nimigean), Yves Agnes, Introducere în jurnalism (2011), Simone Weil, Înrădăcinarea (2018), André Breton, Iubirea nebună (2019), Philippe Muray, Imperiul Binelui (2020), Ivan Illich, Genul vernacular și sexul economic (2020), Ivan Illich, De la lizibil la vizibil (2020). Locuiește în Franța.
