Osamu Dazai

Osamu Dazai (1909-1948), pe adevăratul sau nume Tsushima Shuji, s-a născut în nordul Japoniei, într-o familie înstărită de moșieri. Boala mamei și absența tatălui, ale cărui îndatoriri politice îl sileau să lipsească de acasă vreme îndelungată, și-au pus amprenta asupra dezvoltării sale psihologice și afective, reflectată ulterior în povestiri și romane sub forma angoasei existențiale și a izolării. A studiat literatura franceză la Universitatea Imperială din Tokyo, fără a reuși să-și obțină diploma de absolvire, și s-a impus încă din anii de studenție drept un scriitor extrem de talentat. Stilul său, influențat în parte de Ryonosuke Akutagawa, un scriitor față de care Dazai nutrea un adevărat cult, se remarcă prin concizie, subtilitate psihologică și o dimensiune pronunțat autobiografică. A debutat cu proză scurtă la începutul anilor ’30. Primul său roman, Gyofukuki, o meditație sumbră pe tema sinuciderii, a fost publicat în 1933, dar perioada de maximă popularitate a atins-o în primii ani de după război, odată cu apariția romanelor Shayo (Amurg, 1947) și Ningen Shikkaku (Dezumanizat, 1948), în care tratează criza identității culturale japoneze după cel de-al Doilea Război Mondial.