Naghib Mahfuz (1911-2006), unul dintre cei mai apreciaţi scriitori egipteni, s-a născut în Cairo, într-o familie musulmană din clasa de mijloc, şi a primit o educaţie religioasă foarte strictă. După absolvirea liceului, în 1930 a fost admis la Universitatea din Cairo, unde a studiat filozofia. La încheierea studiilor, a lucrat o vreme în administraţia universităţii, apoi a devenit funcţionar de stat în Ministerul Cultelor.
A scris numeroase romane, povestiri şi scenarii de film. Şi a propus o serie vastă de romane care să acopere întreaga istorie a Egiptului, însă schimbările dramatice de pe scena politică egipteană l-au făcut să se concentreze asupra tematicii sociale, prezentată într-un stil realist în Trilogia Cairoului (1956-1957), Băieţii de pe strada noastră (1959) sau Pălăvrăgeală pe Nil (1966).
În anii ’60-’70, a început să experimenteze cu formule literare mai flexibile, în care realismul se îmbina cu alegoria şi simbolul, pentru a încărca ficţiunea cu subtile accente satirice, în romane ca Miramar (1967), O mie şi una de nopţi şi zile (1982) sau Akhenaton, cel ce sălăşluieşte în adevăr (1985).
În 1988 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură.
