Nae Ionescu (1890-1940), profesor de logică și de metafizică la Universitatea din București, unul dintre cei mai temuți pubicisti ai perioadei interbelice și ideolog al unei mișcări de dreapta, a creat o școală filozofică din care fac parte Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Constantin Floru s.a.
A făcut studii filozofice la București, pe care le-a continuat cu o specializare în Germania, încheiată printr-un doctorat susținut la Munchen în 1919. A fost asistent al profesorului C. Rădulescu-Motru, apoi conferențiar la Catedra de logică și metafizică a Universității din București. A predat cursuri de logică, istorie a logicii, metafizică, filozofie a religiei.
Concepând filozofia ca filozofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu lumea și cu sine, acest Socrate al românilor a refuzat să-și tipărească vreo lucrare. Elevi ai săi au litografiat 12 cursuri, dintre care patru au fost tipărite în anii 1941-1944.
A condus Cuvântul (1926-1934, 1938), a colaborat la Nouă Revista Română, Studii filosofice, Revista de filosofie, Cuvântul studențesc, Predania, Vestitorii, Buna-Vestire, Est-Vest s.a.
Din bogata publicistică a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade a realizat în 1937 culegerea Roza vânturilor.
