Mioara Apolzan

Mioara Apolzan (1944-2019), critic, istoric literar și prozator. Licențiată a Facultății de Filologie din Cluj și Doctor în Filologie al Universității din București, a fost vreme de un deceniu cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară G. Călinescu. S-a remarcat prin contribuții valoroase la lucrări colective: Dicționar de termeni literari (1976), Literatura română contemporană, I. Poezia (1980), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984) și altele.

A debutat în Revista de istorie și teorie literară în 1968. A colaborat la România literară, Luceafărul, Steaua și la alte publicații importante. Debutul editorial și l-a făcut cu Casa ficțiunii. Romane, romancieri din deceniul opt (1979), urmat de Destinul unei publicații. Revista fundațiilor regale (1983), o monografie, prima și ultima a recunoscutei reviste, al cărei titlu a fost ciuntit de Cenzură. Ciuntită a fost și ediția H. Bonciu din 1984.

În 1980, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, a cărei membră a fost. Pensionată de boală, a continuat să scrie: Carte de identitate (volum de proză scurtă), O vară cu Maia (roman).