Mihail Sebastian

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae lonescu la De două mii de ani (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei.

Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să obţină succes si ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură într-un accident, în 1945, la nici 38 de ani, rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru.

Atât criticul, cât şi romancierul intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redesteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Fragmente dintr-un carnet găsit se reeditează pentru prima dată. Este, asadar, o carte rară si o recuperare de istorie literară, însoţită de câteva fotografii ale autorului obţinute prin bunăvoinţa doamnei Cornelia Ştefănescu. 

Romane: Fragmente dintr-un carnet găsit (1932), Femei (1933), De două mii de ani (1934), urmat de „dosarul“ scandalului de presă: Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni (1935), Oraşul cu salcâmi (1935), Accidentul (1940).
Critică: Corespondenţa lui Marcel Proust (1939). Criticul foiletonist a fost recuperat postum.
Teatru: Jocul de-a vacanţa (1939), Steaua fără nume (1942), sub camuflajul numelui de Victor Mincu.