Mihai Petre s-a născut la 19.07.1949, la Suteşti, jud. Vâlcea. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca (1972). Doctor în Filologie cu teza Toponimie urbană românească, 1983.
A publicat articole de lingvistică şi de limba şi literatura română în: Limba română, Studii şi Materiale de Onomastică, Vatra veche, Semne (redactor-şef, 2001), Ardealul literar, Viaţa Românească ş.a., precum şi proză literară în: Algoritm literar, Banchetul, Vatra veche, Sintagme literare, Mişcarea literară, Convorbiri literare, Pro Saeculum ş.a.
Cărţi ştiinţifice publicate: Limba română prin teste grilă, pentru admiterea în învăţământul superior (1999), Limba română pentru examenul de capacitate (2000), Introducere în toponimia urbană românească (2001), Toponimie urbană hunedoreană (2012), Urbanonimie hunedoreană, particularităţi şi perspective (2013).
Critică şi istorie literară: Caragiale. Lecturi, relaţii, perspective (2020), Grigore Ureche, un cronicar în cinci ferestre (ediţia I, 2021; ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2022).
Proză: Interviuri hunedorene, (2015), realizate cu profesori şi scriitori hunedoreni; Autografe hunedorene (2016), interviuri despre creaţia literar-artistică acordate de scriitorii: Raisa Boiangiu, Ladislau Daradici, Eugen Evu, Ioan Evu şi Nicolae Szekely; Vocaţia dăruirii (2016), interviuri despre condiţia dascălului, calitatea şi perspectivele învăţământului românesc contemporan; Cretă color (2016), nuvele inspirate din viaţa cancelariei nu doar hunedorene, ediţiile a doua şi a treia (2017); Corvin Caffe (2017), roman despre un oltean de Hunedoara; Tăieri în alb (2018), metaroman despre elevii Liceului Sanitar Hunedoara; Birtul Parcului (2019), roman despre Hunedoara anilor ’50-’60.
