Leonida Neamțu s-a născut în 1934, la Soroca (azi, Republica Moldova). În 1940, odată cu ocuparea Basarabiei, familia se refugiază în Maramureș, locuind în Vișeu, apoi în Sighet. După studiile liceale, urmează cursurile Facultății de Filologie a universității clujene. Debutează, în 1952, cu un volum de poezii, în Almanahul literar, revista coordonată de poetul A.E. Baconsky. Începând cu anul 1964 începe să publice exclusiv române. Devine redactor la Almanahul literar (care își va schimbă numele în Steaua) și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Moare pe 25 octombrie 1991, la Cluj-Napoca, lăsând în urmă peste treizeci de volume publicate și câteva manuscrise.