Kjell Erik Espmark s‑a născut la Stromsund, Suedia, în 1930. Poet, romancier și critic literar de renume internațional, a debutat în 1956, cu volumul de poeme Uciderea lui Benjamin, în timp ce era student la Universitatea din Stockholm. I‑au urmat de‑a lungul timpului alte treisprezece volume de poezie, dintre care amintim Lumea văzută prin obiectivul aparatului de fotografiat (1958), Microcosmos (1961), Încercări de viață (1979), Semnele Europei (1982), Masa secretă (1984), Când drumul se întoarce (1992), Cealaltă viață (1998), Cei vii nu au morminte (2002), Calea Lactee (2007). Din 1980 se dedică romanului. Cele șapte volume ale ciclului romanesc Vremea uitării (1999) au în centru Suedia contemporană, temerile și decadența unei societăți privite prin prisma unor protagoniști din medii sociale diferite. Apreciat critic literar și profesor de teoria literaturii la Universitatea din Stockholm, Kjell Espmark devine membru al Academiei Suedeze, în 1981, și al Comitetului Premiului Nobel pentru Literatură. Celebra sa carte Premiul pentru literatură: un secol cu Nobel (2001) este o istorie a redutabilei instituții suedeze. I s‑au decernat numeroase distincții, printre care: Premiul Ovralid (1974), Premiul Belman (1985), Premiul Kellgren (1998), Premiul Transtromer (2010). Dintre volumele sale, în limba română i‑au apărut până în prezent romanele Uitarea (2003) și Călătoria lui Voltaire (2006).
