Jan Kudláček (1928–2017) a fost atras încă din prima tinerețe de arta plastică sub forma desenului, graficii, picturii, acuarelei și schiței, dar avea să-și găsească adevărata vocație abia în anul 1964, când a început să ilustreze cărți. Este considerat drept unul dintre artiștii care au influențat la nivel mondial acest domeniu și, dacă în ceea ce privește celelalte forme de artă plastică s-a dovedit un desăvârșit cunoscător atât al tehnicilor clasice, cât și al celor moderne, în schimb, în materie de ilustrație de carte a realizat mai mult decât atât – a fost creator de tehnici și metode cu totul noi, de mare originalitate, pe care contemporanii și le-au însușit cu entuziasm. Datorită talentului său de excepție, artistul a fost promovat în permanență de către toate regimurile politice care s-au perindat în țara sa: deși a reușit să termine prima facultate, de Grafică, înainte de anul 1948, atât regimul comunist de tip stalinist din anii ‘50, cât și acela ceva mai democratic din deceniul următor, ba chiar și posttotalitarismul „normalizator“ din perioada 1969–1989 s-au întrecut în a se folosi de numele lui Kudláček spre a-și dovedi caracterul „democratic“ și „deschiderea către artă și cultură“. Așa cum era de așteptat, această formă de „protecție politică“ i s-a reproșat artistului după căderea regimului comunist, dar, la nivelul său, asemenea critici nu aveau cum să-l afecteze, cu condiția ca el să reacționeze la ele cu discreția cuvenită. Iar Kudláček a avut inteligența de a o face; ca atare, strângând din dinți, zâmbind și tăcând, artistul a scăpat de acuzațiile de colaboraționism cu regimul comunist. Oricum, dacă nu ar fi reușit singur să se salveze din această situație, arta sa și prestigiul internațional de care se bucură ar fi făcut-o pentru el. A fost premiat la Târgul de carte pentru copii de la Bologna din 1972.
