James Joyce

James Augustine Aloysius Joyce s-a născut la Dublin pe 2 februarie 1882. Educat în şcoli iezuite, apoi studiind la University College din Dublin, James este interesat de literatură şi de limbile străine. În 1902 pleacă la Paris ca să studieze medicina, dar, după un an de privaţiuni, se întoarce acasă, unde mama lui e pe moarte. În 1904 pleacă din nou pe continent, împreună cu Nora Barnacle, care i-a stat alături toată viaţa şi i-a dăruit o fiică şi un fiu.

Din 1905 până în 1915 locuieşte la Trieste. În 1907 publică volumul de poezie Chamber Music, iar în 1914, după aproape zece ani de luptă cu editorii, care considerau textele prea îndrăzneţe, dacă nu chiar imorale, volumul de povestiri Oameni din Dublin(Dubliners), primit cu entuziasm de Ezra Pound. Acesta va deveni marele său prieten, care îl va sprijini constant. În 1915, din cauza intrării Italiei în Primul Război Mondial, Joyce pleacă din Trieste şi se stabileşte la Zürich, unde rămâne până în 1919, iar în 1920 se mută la Paris. În această perioadă apar, în 1916, romanul Portret al artistului la tinereţe (A Portrait of the Artist as a Young Man), după ce fusese publicat în foileton în revista The Egoist, şi în 1918 piesa Exiles. Din cauza vederii tot mai slabe, Joyce face eforturi titanice să scrie. În 1922, chiar de ziua lui, vede lumina tiparului monumentalul Ulise (Ulysses), salutat la apariţie ca o operă de geniu de T.S. Eliot şi Hemingway. În 1923 începe să lucreze la Finnegan's Wake, care va fi publicat în 1939. În 1931 se căsătoreşte cu Nora Barnacle. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial scriitorul se refugiază la Zürich, unde moare pe 13 ianuarie 1941, lăsând în urmă o opera definitorie pentru literatura modernă.