Silvan D. Ionescu (1909–1999) s-a născut în comuna Dobrun, județul Romanați (azi, județul Olt). Era fiul unui inginer petrolist cu studii la München și al unei mame cu proprietăți funciare. Clasele primare le-a efectuat parțial în Oltenia, parțial în județul Prahova, unde tatăl său lucra la companiile petroliere. A absolvit Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (1929). A debutat cu portrete umoristice (1927), în paginile revistei Să nu te superi că teʼnjur, editată de compozitorul Ionel Fernic, omul care l-a încurajat să practice acest gen. După ce și-a luat bacalaureatul, a fost trimis la studii în Germania. După practica la Fabrica de materiale de sondaje „Alfred Wirth”, din orașul Erkelenz, s-a înscris la Technische Hochschule din Berlin-Charlottenburg, secția Arhitectură (1930). La recomandarea profesorului de artă de la acea instituție a fost admis ca audient la Academia de Arte. Reîntors în țară, a fost angajat la un institut ploieștean de proiectări. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trimis pe front. La întoarcere, a ocupat un post de arhitect la un institut din București. În paralel, și-a continuat activitatea de portretist. Înainte și după război a colaborat la multe periodice: Universul Literar, Bis, Viața, Ordinea, Scena, Spectator, Vremea, apoi, după 1948, la Luceafărul, Contemporanul, Gazeta Literară, Teatrul, Muzica, Secolul 20, Neuer Weg, Neue Literatur, Amfiteatru, Viața studențească, Tribuna României, Urzica, Scânteia, Informația, Săptămâna culturală, Arta, Literatorul, Cotidianul, Cronica (Iași), Ramuri (Craiova), Tribuna (Cluj), Ateneu (Bacău) etc. A deschis 11 expoziții personale, în Capitală și provincie, participând, totodată, la multe expoziții de grup.
