Ion Ianoşi a urmat școala primară și liceul la Brașov, iar studiile universitare – la Cluj (filologie) și Leningrad (filosofie). Doctor în filosofie (1955). A predat estetica și filosofia culturii, în principal, la Facultatea de Filosofie a Universității București. A condus doctorate timp de patru decenii. Domenii de interes: estetica, filosofia culturii, istoria ideilor, istoria și teoria literaturii. Axa preocupărilor: interacțiunile dintre filosofie și arte, îndeosebi dintre filosofie și literatură, dar și relația dintre literatură și morală, literatură și religie – cu aplicații la culturile rusă, germană, română.
A publicat și memorialistică. Printre cele 40 de cărți de autor se numară: Dostoievski (1968, 2000, 2004); Tolstoi (1991, 1998); Dostoievski și Tolstoi (1978, 2000, 2004); Sankt Petersburg (1972, 2004); Thomas Mann (1965, 2002); Hegel și arta (1980, 2005); O istorie a filosofiei românești (1986, 1996); Constantin Noica (1998, 2006); Schița pentru o estetică posibilă (1975); trilogia Sublimul (1983, 1984, 1987); dilogia Nearta – arta (1982, 1985); Alegerea lui Iona (1974, 1994); Izvoare biblice (1994); Vârstele omului (1998); Prejudecăți și judecăți (2002); Autori și opere – Culturi occidentale (2007); Autori și opere – Cultura rusă (2009); Secolul nostru cel de toate zilele (1980); Opțiuni (1989); Idei inoportune (1995); eu – și el (2003, 2006).
Ion Ianoși este membru de onoare al Academiei Romane (2001).
