Adolph von Harnack s-a nascut in orasul Dorpat (astazi Tartu, in Estonia) in anul 1851. In lucrari ca Istoria dogmei (1886-89) si Istoria literaturii crestine antice (1893-1904), a cautat sa demonstreze faptul ca relevanta crestinismului pentru lumea moderna nu rezida in dogma, ci in intelegerea religiei ca proces istoric.
Licentiat al universitatii din Leipzig, in 1874 a inceput sa sustina o serie de conferinte pe teme precum gnosticismul si Apocalipsele, atragand atentia asupra sa. Doi ani mai tarziu era numit profesor si incepea, impreuna cu Oscar Leopold von Gebhardt si Theodor Zahn, lucrul la o editie a scrierilorapostolice - Patrum apostolicorum opera, deschizand astfel o lunga lista de scrieri teologice si o prodigioasa cariera universitara.
Harnack a fost unul dintre cei mai prolifici si mai activi dintre teologii moderni, o intreaga generatie de profesori si pastori trecand prin seminarul sau si transmitandu-i ideile si metodele in intreaga Germanie si chiar mai departe.Ideile care il deosebescpe Harnack de alti teoreticienisunt rigoarea absoluta in cercetarea istoriei bisericii si a Noului Testament, neincrederea lui in speculatiile teologice, interesul pentru crestinism ca experienta practica, si nu ca sistem teologic.
Harnack s-a retras din pozitia ocupata la Universitatea din Berlin in 1921 si a murit in iunie 1930.
