Hans von Arnim (1859–1931), eminent profesor şi filolog clasic german. A studiat filologia clasică la Universitatea din Greifswald și tot aici a obținut doctoratul, cu teza De prologorum Euripideorum arte et interpretatione (1882). Între 1881 și 1888 a predat la gimnazii din Elberfeld și Bonn. În 1886 a primit un post la Universitatea din Halle, iar în 1893 a devenit profesor titular la Universitatea din Rostock. A preluat în 1900 catedra de filologie greacă a Universității din Viena, la conducerea căreia i-a urmat lui Theodor Gomperz. S-a mutat în 1914 la proaspăt înființata Universitate din Frankfurt, apoi s-a întors, în 1921, la Viena, unde s-a stins din viață.
Scrieri: Stoicorum Veterum Fragmenta, (Fragmentele stoicilor vechi, 4 volume, 1903–1924); Sprachliche Forschungen zur Chronologie der Platonischen Dialoge (1912); Platos Jugenddialoge und die Entstehungszeit des Phaidros (1914); Xenophons Memorabilien und Apologie des Sokrates (1923); Die drei aristotelischen Ethiken (1924); Zur Entstehungsgeschichte der aristotelischen Politik (1924); Die Entstehung der Gotteslehre des Aristoteles (1931); Zwölf Tragödien des Euripides (1931) ș.a.
