George Călinescu

George Călinescu (1899-1965) critic, istoric literar estetician, eseist de prestigiu din sec.xx-lea și autor al mai multor romane: „Cartea nunții", „Enigma Otiliei", „Bietul Ioanide". Tema lor comună familia este colerată cu alte teme: iubirea, căsătoria și moartea.

Prin apariția primului său volum, Cartea nunții în 1933, George Călinescu a anulat idea lansată de Titu Maiorescu (1886) că un critic literar este incapabil să scrie proză de ficțiune, domeniul pe care el l-a abordat, așa cum mărturisește, din cel puțin două motive: „pe de o parte de a mă recrea, pe de alta de a face un exercițiu minor în vederea unei plănuite opere epice”.

Călinescu susținea ideea unui roman de atmosferă modernă, deși respingea teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea literaturii cu filosofia și psihologia, argumentând că „literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman”. Susținea de asemenea scoaterea romanului din mrejele tematicii române și inaugurarea unui nou tip de roman - romanul citadin.