Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București – d. 28 septembrie 2004) a fost poet și traducător. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Debutează, în 1941, cu placheta Aritmetică (colecția „Albatros”), sub pseudonimul Felix Anadam. Tot în 1941, a inițiat gruparea literară și revista Albatros (interzisă de Cenzură după șapte numere). În 1946, îi apare cel mai cunoscut volum al său, Libertatea de a trage cu pușca (Editura Fundațiilor Regale). După 1946, când se înscrie în Partidul Comunist, a ocupat funcții redacționale la diferite reviste sau ziare: Timpul, Flacăra, Almanahul literar, România literară (unde a fost redactor-șef între 1968 și 1970). Din 1966 a fost numit secretar al PEN Club România. A publicat după „dezghețul” politic volumele Aventuri lirice (Editura pentru Literatură, 1963) și Nevoia de cercuri (Editura pentru Literatură, 1966). În 1974 îi apare volumul antologic și de inedite Jurnal de campanie (Editura Cartea Românească), urmat de mai multe antologii, printre care: Africa de sub frunte (Editura Albatros, 1978), Versuri (Editura Minerva, 1981), Aș putea să arăt cum crește iarba (Editura Eminescu, 1989) și Poezii (Editura Curtea Veche, 2000, 2002). În 1993, devine membru corespondent al Academiei Române. A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1963,1968), iar în anul 2000 a fost distins cu premiul Opera Omnia. A tradus din scrierile lui Charles Baudelaire, Rafael Alberti, Curzio Malaparte, Irving Stone etc.
