Deși era o copilă de numai 15 ani atunci când a sosit în Rusia pentru a se căsători cu Marele Cneaz, moștenitorul tronului Imperiului Rus, Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, care a renunțat la toate aceste nume și titluri complicate pentru a deveni simplu, Ecaterina, știa foarte bine ceea ce își dorea: să placă împărătesei, să placă soțului său și să placă poporului rus. A învățat cu pasiune limba rusă, în condițiile în care limba ei maternă era germana, dar vorbea foarte bine și franceză. Ecaterina a II-a a fost contemporană cu mari conducători ai lumii ‒ Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea ai Franței, Maria Tereza și Iosif al II-lea ai Austriei, Frederic cel Mare al Prusiei, dar și cu primul președinte al Statelor Unite, George Washington – reușind să se impună pe scena internațională ca o personalitate puternică, a cărei voință nu era de neglijat. Ca urmare a reușitelor sale multilaterale, i s-au acordat titlurile de „Preaînțeleapta”, „Mama Patriei”, însă cel care s-a impus, în cele din urmă, a fost „Ecaterina cea Mare”.