Cristina Ispas

Cristina Ispas (născută în 1979, la Corabia) este doctor în filologie, cu o teză despre Fenomenul poetic românesc postdecembrist.

A debutat editorial cu volumul de versuri Fetiţa. mixaj pe vinil (2007), urmat de Rezervaţia (2011, 2021, volum nominalizat la Premiile Revistei Observator Cultural). Cel de-al treilea volum de poezii, 40. să înceapă jocurile, i-a apărut în anul 2018, la Editura Fractalia, și a primit Premiul Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei. Poemele ei au apărut în mai multe antologii, printre care La Neagra (2007), Nasturi în lanul de porumb (2008), Poate ne vedem (2010), Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012), Echinox (9-12, 2011), Un secol de poezie română scrisă de femei (2018), Sombras, incendios y desvanes. Diecisete poetas rumanas (1961-1980) (2021). A mai publicat, de asemenea, proză scurtă, în antologia Dacă nu o viaţă liniștită, atunci o viaţă lentă (2017) și a contribuit cu o serie de texte la antologia de limericks De ce n-au pisicile coadă (2017). A coordonat împreună cu V. Leac antologia de poezie tematică Generaţia de aur (2020). A publicat poeme și cronică literară în majoritatea revistelor importante din ţară și a tradus mai multe cărţi din domeniile istorie și analiză socio-politică. Selecţii din poemele ei au fost traduse în limbile maghiară, spaniolă și engleză. În prezent, lucrează ca traducător și redactor de știri și pregătește un nou volum de poezii. Locuiește în București.