CONSTANTINA RAVECA BULEU (n. 16 martie 1979, Bistriţa) este critic literar, eseist și cercetător științific în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, Academia Română, filiala Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea Limba și literatura română – limba și literatura germană (2002), apoi masteratul Istoria ideilor – istoria imaginilor din cadrul aceleiaşi facultăţi (2003). Doctor în filologie (2008) cu distincția summa cum laude, cu teza Paradigma puterii în secolul al XIX-lea. A beneficiat de stagii de cercetare la Universitatea din Bologna (2005), Universitatea Americană din Paris (2012), Universitatea din Granada (2012), precum şi la Universitatea „La Sapienza” din Roma (2012-2013) şi a conferenţiat în Germania (Köln, Bonn, 2008), Spania (Granada, 2012), Marea Britanie (2019), Georgia (2020), Franța (2021) și Elveția (2024). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Publică studii, eseuri și cronici literare în volume colective şi în mai multe reviste din țară și din străinătate. A editat jurnalul indian al Bucurei Dumbravă – Pe drumurile Indiei (2016). Premii literare: Premiul pentru știință enciclopedică și grație literară, „Contemporanul”, 2011; Premiul Adrian Marino pentru critică, istorie literară şi eseu, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2011; Premiul Liviu Petrescu pentru critică și istorie literară, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2017; Premiul Helion International, 2019; Premiul Ioana Em. Petrescu. Cartea anului. Critică și Istorie literară, eseu, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2021.
