Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a născut în localitatea Razboieni, Neamţ. Studiază filosofia şi teologia la universităţile din Bucureşti şi Heidelberg. În anul 1940 primeşte Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zăpadă. În 1942, este numit secretar de legaţie la departamentul Relaţii Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. 
Opunându‑se regimului comunist, în 1948 se stabileşte în Franţa. Romanul său Ora 25 îl consacră definitiv în lumea liberă, însă descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală. Îşi explică atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur –, după ce petrece un timp în America.

Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris, în iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom‑stavrofor. Adevărata vocaţie a lui C.V. Gheorghiu rămâne însă cea literară.