Charlotte Brontë

Charlotte Brontë s-a născut la Thornton, Yorkshire, în 1816, fiind cel de-al treilea copil al lui Patrick şi Maria Brontë. În 1820, tatăl ei este numit pastor al parohiei din Haworth, Yorkshire, şi va îndeplini aceastã funcţie până la moartea sa, în 1861. Mama ei moare în 1821, lãsând în urma sa cinci fiice şi un fiu. Fetele, cu excepţia lui Anne, sunt trimise la o şcoală cu internat pentru fete de parohi (care în Jane Eyre se va numi Lowood). Aici, surorile mai mari — Maria (în roman, Helen Burns) şi Elizabeth se îmbolnãvesc — şi sunt trimise acasă la Haworth, unde mor la scurt timp. Charlotte este profesoară între anii 1835 şi 1838, apoi guvernantă şi, în 1843, din nou profesoară.

În anul următor se întoarce la Haworth. În 1846, apare volumul Poems by Currer, Ellis, and Acton Bell (Poezii de Currer, Ellis şi Acton Bell), pseudonimele lui Charlotte, Emily şi Anne.

Primul roman scris de Charlotte, The Professor (Profesorul), a fost refuzat de mai mulţi editori, rãmânând nepublicat pânã în 1857. În 1847, este publicat Jane Eyre (sub pseudonimul Currer Bell), bucurându-se imediat de succes. În 1848, moare Branwell Brontë, apoi Emily, iar în anul următor, Anne, astfel că Charlotte este singura supravieţuitoare din cei şase fraţi. În 1849 apare romanul Shirley, iar în 1853, Villette, ambele sub pseudonim. În 1854, Charlotte Brontë se căsătoreşte cu reverendul A.B. Nicholls. Scriitoarea moare un an mai târziu.