Benjamin Franklin s-a născut în Boston, pe Milk Street, la data de 6 ianuarie 1706.
A înființat o tipografie în care se publica The Pennsylvania Gazette, la care a contribuit cu multe eseuri și prin intermediul căreia a făcut propagandă pentru mai multe reforme locale. În 1723 a început să publice faimosul său almanah – Almanahul sărmanului Richard –, pentru îmbogățirea căruia a împrumutat sau compus acele viguroase enunțuri de înțelepciune practică pe care se întemeiază o mare parte din popularitatea lui. În 1758, anul în care a încetat să scrie pentru Almanah, a tipărit Father Abraham’s Sermon, considerată acum una dintre cele mai faimoase opere literare produse în America colonială.
Între timp, Franklin se implică din ce în ce mai mult în treburile publice. Expune un plan pentru o academie, care a fost preluat mai târziu și a dat naștere în cele din urmă Universității din Pennsylvania; fondează o Societate Americană de Știință, prin care vrea să ajute oamenii de știință să-și comunice descoperirile unul altuia. El însuși începuse deja cercetările legate de electricitate și alte investigații științifice, la care a revenit până la sfârșitul vieții, în răgazul pe care i-l lăsau câștigarea banilor și politica. În 1748 își vinde afacerea pentru a putea studia, fiindcă deținea deja o avere destul de mare; după câțiva ani, face descoperiri care îi creează o reputație printre învățații din întreaga Europă. Se dovedește foarte abil în domeniul politic, ca administrator și polemist; dar cariera lui de politician e pătată de faptul că și-a folosit poziția pentru a-și face rudele să avanseze. Cel mai notabil serviciu politic a fost reforma sistemului poștal; dar faima lui ca om de stat se sprijină în principal pe serviciile legate de relațiile Coloniilor – mai întâi cu Marea Britanie, și mai târziu cu Franța. În 1757, a fost trimis în Anglia să protesteze împotriva influenței familiei Penn în guvernarea coloniilor și timp de cinci ani a rămas acolo, luptând să informeze poporul și politicienii din Anglia despre condițiile din colonii. La întoarcerea în America, a jucat un rol onorabil în afacerea Paxton, din cauza căreia și-a pierdut scaunul din Corpul legislativ; dar în 1746 a fost trimis din nou în Anglia ca agent pentru colonii, de data aceasta cu o petiție prin care ii cerea regelui să recâștige guvernarea aflată în mâinile proprietarilor.
În Londra, s-a opus în mod activ Legii Timbrului, dar a pierdut încrederea de care se bucura și o mare parte din popularitate din cauza faptului că a obținut pentru un prieten slujba de agent de timbre în America. Chiar dacă a contribuit efectiv la abrogarea legii, bănuielile nu au fost îndepărtate; însă el și-a continuat eforturile de a prezenta cazul Coloniilor, în timp ce tulburările se întețeau și duceau la criza Revoluției. În 1767, a traversat oceanul îndreptându-se spre Franța, unde a fost primit cu onoruri; dar înainte de a se întoarce acasă, în 1775, și-a pierdut poziția de ministru al poștelor din pricina rolului jucat în divulgarea faimoasei corespondențe dintre Hutchinson și Oliver în Massachusetts. La sosirea în Philadelphia, a fost ales membru al Congresului Continental, și în 1777 a fost trimis în Franța ca împuternicit al Statelor Unite. A rămas în Franța până în 1785, ca favorit al societății franceze; a condus treburile țării sale cu atât de mult succes, încât atunci când s-a întors în cele din urmă acasă, a fost nominalizat al doilea după Washington pe lista campionilor independenței americane. A murit la 17 aprilie 1790.
