Barbu Cioculescu (n. Paris, 1927), fiul lui Şerban şi al Mariei Cioculescu, a debutat cu versuri în anul 1943. A obţinut licenţa în drept în 1956. A lucrat la Editura Ştiinţifică şi la ESPLA, la Revista de istorie şi teorie literară, apoi a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu". După 1989 a fost redactor-şef al ziarului Dreptatea. A colaborat la cele mai impor tante publicaţii culturale de la noi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN Clubului. A publicat volume de poezie, traduceri literare, volume de critică şi a alcătuit ediţii din operele lui I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Radu Gyr şi Constant Tonegaru. În anul 1947 a primit Premiul de poezie „Ion Minulescu", iar pentru ediţiile critice din Mateiu I. Caragiale şi pentru studiile asupra operei mateine a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1994, 2005).
