Sir Arthur Charles Clarke, autor de science-fiction, inventator și futurolog britanic, a rămas celebru pentru seria de romane SF Odiseea spațială.
Clarke a fost președintele Societății Interplanetare Britanice între anii 1946-1947, respectiv 1951-1953. Deși nu a inițiat conceptul de sateliți geostaționari (în ciuda legendei care susține contrarul), a contribuit hotărâtor la ideea că acești sateliți pot fi relee ideale de telecomunicații. În onoarea activității sale, International Astronomical Union a recunoscut în mod oficial orbita geostaționară de deasupra Ecuatorului ca Orbita Clarke.
Între 1937 și 1945, Clarke a publicat câteva povestiri în publicații minore, dar debutul profesional s-a consemnat în 1946, textul Loophole apărând în revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.
A primit mai multe premii și distincții SF, printre care: SFWA Grand Master, trei premii Hugo și Nebula, câte un premiu Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum și două premii Seiun.
Seria Odiseelor spațiale combină temele science-fiction cu meditația metafizică. Toate descriu zboruri spațiale în sistemul solar și întâlniri cu „monolitul negru”. Arthur C. Clarke a declarat inițial, în introducerea la Odiseea spațială 2001, că nu este posibilă niciun fel de urmare și că nu are nici cea mai mică intenție de a scrie vreuna, dar descoperirile științifice din sistemul solar l-au făcut să se răzgândească.
