Născut în 1799, într-o familie de nobili ruși, Aleksandr S. Puşkin avea să devină celebru prin minunatul poem în proză Evgheni Oneghin. Până atunci însă scrie intens poezie, mai ales cu tematică revoluționară și atrage atenția Țarului Alexandru I, care declara: „Pușkin a inundat Rusia cu versuri instigătoare: tot tineretul le învață pe dinafară. Pușkin trebuie trimis în Siberia”. Poetul scapă de Siberia, dar nu și de exil, care-l va aduce la Chișinău. De aici va pleca, în 1824, la Mihailovskoe, unde trăiește modest, sub supravegherea autorităților. Scrie multe dintre poemele celebre, amintitul Evgheni Oneghin și drama Boris Godunov. Câțiva ani mai târziu îi vor fi publicate și povestirile Dama de pică și Kirdjali, dar și romanul Fata căpitanului. În 1837 are loc celebrul duel cu baronul D’Anthes, în care poetul este rănit mortal. Se stinge din viață la 27 ianuarie, în același an.
