Albert cel Mare (1200-1280) a fost un important filosof, astrolog, teolog și diplomat din secolul al XIII‑lea. A studiat artele liberale la Universitatea din Padova, unde a avut și primul contact cu scrierile lui Aristotel, și, după ce a devenit membru al ordinului dominican, a făcut studii de teologie la Köln. A predat la Universitatea din Paris și l-a avut ca discipol pe Toma din Aquino. Albert a fost primul care a comentat scrierile lui Aristotel, făcându-le astfel accesibile la o scară mai largă în câmpul academic și fiind mai apoi determinat să studieze și să comenteze învățăturile unor gânditori musulmani, în special ale lui Avicenna și Averroes. A fost beatificat în 1622, a fost canonizat și declarat doctor al Bisericii Catolice în 1931 de către papa Pius al XI-lea și a devenit sfânt patron al științelor naturale în 1941.
